Curentul cultural al umanismului iniţiat în Italia, în secolul al XIV-lea, dezvoltat în secolul al XV-lea îşi îndrepta atenţia asupra rosturilor omului pe care civilizaţia greco-romană le cultivase timp de secole. Triumful umanismului european este marcat de secolul al XVI-lea, prin interesul pentru om şi perfecţiunea sa. Acest secol dominat de noile orientări, idei şi concepţii a contribuit la progresul spiritului critic manifestat în depistarea şi colecţionarea manuscriselor.

Fără îndoială invenţia lui Guttenberg a avut consecinţe imense asupra evoluţiei culturii europene. Rapiditatea răspândirii invenţiei, precum şi numărul mare al lucrărilor tipărite ne demonstrează acest lucru.

Tiparul s-a născut într-un oraş de pe Rin cu numai 3000 de locuitori care nu era deloc un centru intelectual. Fără a minimaliza însă importanţa evoluţiei culturale şi a nevoii de carte, totuşi, descoperirea tiparului izvorăşte şi dintr-o stare avansată a unei tehnici, aceea a metalului.

În cele din urmă, nevoia de carte a fost aceea care a impulsionat răspândirea tiparului. Datele dovedesc din nou acest lucru căci, la moartea lui Guttenberg, în 1468, tiparul era deja instalat în mai multe oraşe precum Strassbourg, Rouen, Köln, Roma, Augsbourg.

Astfel, s-a ajuns ca la sfârşitul secolului al XV-lea mai mult de 200 de oraşe europene să aibă ateliere tipografice. Existau 10 ateliere înainte de 1470, 100 între 1470-1479, 90 între anii 1480-1489 şi 40 între anii 1490-1500. Tot în secolul al XV-lea tiparul s-a răspândit şi în Europa Centrală, în 1476 în Boemia, în 1473 în Polonia şi Ungaria, în 1494 în Croaţia şi în 1495 în Muntenegru.

Această răspândire rapidă a tehnicii tipografice avea curând să cuprindă şi spaţiul românesc intra- şi extracarpatic.