Gradul de cultură şi civilizatie a unei colectivităţi a fost şi rămâne condiţionat de instituţiile sale. Biblioteca se înscrie între cele cu implicaţii civilizatoare mai presus decât altele, fiind suma cunoştinţelor umane la un moment dat. Vechimea oraşului Târgu-Mureş se pierde în îndepărtata istorie, iar prima atestare documentară îl confirmă ca existent în anul 1332, într-un act de plată a zeciuilelii preotului "roman". Aşezarea trebuia să fie consolidată şi din punct de vedere instituţional.

La mai bine de 200 de ani, în 1557, aici era mentionată o bibliotecă pe lângă un aşezământ instructiv-educativ Schola Particula, prima de acest fel de pe cuprinsul României.

Acesteia i-a urmat ctitoria guvernatorului Transilvaniei Sámuel Teleki (1731-1822), originar din Gorneşti jud. Mureş, care, pe timpul când era la Viena, gândeşte şi pune în aplicare planul unei mari biblioteci europene, instituţie care va tezauriza resursele mateiale ale întinselor moşii de pe Valea Mureşului, în rezerve spirituale.

 

Biblioteca împlinită, îşi deschide portile în anul 1802, fiind declarată bibliotecă publică. Lor le-a urmat în a doua jumatate a secolulului al XIX-lea numeroase biblioteci şcolare, institutii de cult ori administrative, societăţi, asociaţii şi uniuni, cele personale, cu destinaţii precise şi colecţii dirijate. Pe bună dreptate oraşul Târgu-Mureş se putea supranumi unul cultural, al bibliotecilor, care au avut implicaţii în întreaga sa evoluţie.

 

alte imagini: 1
Teleki Sámuel tînăr, 1787, pictură de Stock János Márton.
În fundal se poate obseva portretul lui Brukenthal Sámuel. , 2
Teleki Sámuel. Pictura se află în Sala Mare a Bibliotecii  Teleki Bolyai.

albumul foto...

 

Cu toate că Bibliotheca Telekiană a fost declarată publică, prin valoarea şi profilul colectiilor, a rămas una savantă. Interesul restrâns de instruire şi cunoaştere la acea dată a locuitorilor o consacra în special tineretului studios aflat în practică la Tabla Regească (Tribunalul Suprem al Transilvaniei) şi unui număr destul de restrâns de intelectuali. Între românii care au beneficiat de serviciile acestei biblioteci se numără canonicul Timot Oasiadin Blaj, în căutarea de izvoare pentru fundamentarea ştiintifică a operelor sale.

 

 

 

 

O bibliotecă publică se impunea la Târgu-Mureş la începutul secolului, odată cu evolutia demografică, urbanistică, dezvoltarea industrială şi a atelierelor de meserii, diversificarea învatamântului, consecintă a gradului de instruire responsabil la cerintele cunoaşterii şi informării. Noul plan al autoritătilor locale este pus în aplicare în anul 1913, când este dat în folosintă impozantul Palat al Culturii.

 

Conceput după o viziune modernă europeană el devine centrul spiritual al oraşului prin instituţiile pe care avea să le adăpostească, sala mare şi mică de spectacole şi conferinţe, statornica, teatru, cinema, pinacotecă, conservator iar o aripă a clădirii a fost destinată bibliotecii publice care şi-a deschis serviciile pentru cititori în acelaşi an. Ea a căutat să răspundă unui deziderat mai vechi sau unor funcţii îndeplinite pînă la acea dată de numeroase biblioteci cu vechi tradiţii: biblioteci şcolare, personale, ale diferitelor instituţii, societăţi şi asociaţii, care îşi subordonau activitatea unor laturi educative restrînse, cuprinzînd numai anumite categorii de cititori, fiind limitate ca fonduri de cărti şi interese.

vezi şi alte imagini...

Molnár Gábor
august 1913-1936

Ca bibliotecar şi director a fost numit juristul dr. Molnár Gábor, intelectual desăvârşit, el însuşi posesor al unei valoroase biblioteci, în parte donată municipalităţii. Numirea sa a fost precedată de normarea unui curs de biblioteconomie, cunoştintele sale din domeniu urmând să fundamenteze o instituţie aliniată la normele de organizare şi funcţionare ale timpului (clasificare zecimală, sisteme de împrumut cu buzunăraş, catalog alfabetic combinat autori-titluri-subiecte etc.)

Concepţia şi ideile noului director privind rolul bibliotecii publice pot fi desprinse dintr-un număr de articole publicate în revista Maros-Vásárhely. El porneşte de la cele afirmate de Széchényi István în cartea sa Hitel, apărută în 1830, în care se subliniază rolul culturii şi ştiinţei de carte în progresul societăţii: „Piatra de încercare a oricărui progres, a oricărei puteri şi valori şi chiar a norocului [unei naţiuni - n.n.] este omul cultivat.” În scopul ridicării nivelului de cultură al concetăţenilor săi, dr. Molnár vede două căi: organizarea unor cursuri şi prelegeri de tipul universităţii populare / muncitoreşti, respectiv autoinstrucţia prin lectură.

Deci, menirea bibliotecii publice este de a asigura accesul cetăţenilor din toate clasele şi păturile sociale la lectură, atât prin intermediul unor publicaţii de popularizare a ştiinţei, cât şi prin oferirea unei lecturi de divertisment de calitate.

Prin numeroasele donaţii, în scurt timp de la deschidere, fondurile de carte se ridicau la 11.000 volume, ca apoi să depăsească 62.000 volume (1944).

Aurel Filimon
1936-1940

Din anul 1922, activitatea sa este secondată de Aurel Filimon, arheolog, etnograf şi folclorist. El este numit bibliotecar, iar după retragerea la pensie a d-lui dr. Molnár Gábor, director. Prezenţa lui Aurel Filimon în biblioteca oraşului Târgu-Mureş avea să consfinţească schimbările impuse de introducerea administraţiei româneşti, completarea fondurilor bibliotecii cu carte românească corespunzator dezvoltării învătământului în limba română (Liceul "Al.Papiu Ilarian", Liceul "Unirea", Liceul militar "Mihai Viteazul") administraţiei şi instituţiilor statului precum şi intensificarea accesului populatiei româneşti în "cetate".

În aceste condiţii, într-o deplină întelegere între cei doi membri spirituali, biblioteca pubică îşi dezvoltă armonios colecţiile, este garantat accesul tuturor locuitorilor la lectură indiferent de apartenenţa etnică, grad de instruire, convingeri religioase. Biblioteca va trece printr-un moment de criză în urma Dictatului de la Viena (1940-1944), când Aurel Filimon este destituit din funcţie, iar cărţile româneşti retrase din depozite şi circuitul de lectură, urmând a fi oferite unor biblioteci bucureştene, care, prevăzând situatia vremelnică a evenimentleor, le-au refuzat. Ele au rămas în bibliotecă fiind repuse în circuitul public. Se refugiază la Bucureşti unde se îmbolnăveşte, retrăgându-se la Rapoltul Mare şi unde se stinge din viaţă la 3 martie 1946.

 

alte imagini: 1 Aurel Filimon în birou., 2 Aurel Filimon, 1937., 3 Aurel Filimon, Bucureşti, 1943.

mai multe detalii...

 

1949?-1 ianuarie 1957

Şirul directorilor continuă cu Bartók Ibolya, tânără, zeloasă, cu stagiu de deportare în lagărele de evrei, cunoscătoare a mai multor limbi de circulaţie. Începând din 1949 fost o scurtă perioadă de timp la Biblioteca Raională din Miercurea Ciuc şi la Biblioteca Regională Braşov.

A activat ca lector la şcoala medie de bibliotecari din Târgu-Mureş.

Cu experienţa ei introduce aşezarea tematică a cărţilor. Introduce Clasificrea Zecimală Universală şi pune bazele cataloagelor alfabetic şi sistematic în conformitate cu normele universale bibliologice.

1957-1965

Acesteia îi urmează Halász Borbála, devenită profesoară prin cursuri de scurtă durată (2 ani) şi numită iniţial la Institutul Medico-Farmaceutic, fiica social-democratului Halász József. Era considerată ocrotitoare a mişcării socialiste şi comuniste, funcţiile fiindu-i răsplata. A avut şi merite incontestabile în extinderea spaţiului, diversificarea serviciilor, înfiinţarea secţiei „Cartea tehnică”, creşterea numerică a personalului şi specializarea acestuia prin cursuri de scurt durată. În timpul său au intrat în colecţiile bibliotecii numeroase confiscări de cărţi, fie din colecţii particulare ori ale unor instituţii. Halász Borbála este suspendată din funcţie în anul 1965.

 

 

 

 

alte imagini: 1
În imagine de la stânga la dreapta: Mészáros József, Halász Boriska, şi Teodor Socaciu., 2
Halász Boriska în grup., 3
Halász Boriska, la Stânceni, jud. Mures, în 1959.

1965 - 1966

În anii următori destinele instituţiei au trecut în seama profesorului Ştefan Stănoiu.

 

1966-1974

Solomon Frăţilă, învăţător apoi profesor cu studii filologice de scurtă durată (2 ani la Universitatea din Iaşi) este numit director al bibliotecii cu o practică la Inspectoratul Şcolar iar apoi inspector al Comitetului Judeţean de Cultură şi Artă.

 

15.04.1974 - 15.12.1979

În anii următori destinele instituţiei au trecut în seama lui Romeo Pojan, coordonator al monografiei "Biblioteca Judeţeană Mureş", Tg.Mureş, 1979.

 

Dimitrie Poptămaş
1985-2005

În 50 de ani trăiţi între cărţile bibliotecii publice, le-a sporit numărul, prin achiziţii din producţiile curente şi retrospective, a îmbogăţit colecţia de carte rară, a selectat judicios din fondul de rezervă naţională, a stimulat donaţiile, a modernizat serviciile, a iniţiat seria Bibliografii mureşene, Publicaţii periodice mureşene, Anuarul Libraria (Studii şi cercetări de bibliologie), seria de restituiri culturale Caiete mureşene a Fundaţiei Culturale „Vasile Netea”, Dicţionarul oamenilor de ştiinţă mureşeni, Dicţionarul scriitorilor români mureşeni, Almanahul Ţara Fagilor pentru românii din Bucovina de Nord.

Este părintele uneia dintre cele mai expresive manifestări culturale mureşene, Eminesciana, şi întemeietorul Bibliotecii „Târgu-Mureş” din Chişinău. Specialistul în biblioteconomie, istoricul literar, cunoscătorul în amănunt al cărţii vechi româneşti din Câmpia Ardealului, eseistul, biograful unor destine culturale mureşene de excepţie, domnul Dimitrie Poptămaş şi-a fundamentat profesiunea de credinţă pe disciplina studiului, exigenţă, generozitate şi omenie, respect pentru înaintaşi; neuitând nici un moment că în împărăţia cărţilor Bibliotecii Judeţene Mureş reverberează paşii lui Nicoale Iorga, Goga, Emil Isac, George Enescu, Moricz Zigmond sau ai Regelui Mihai. Şi tot aici, în spaţiul acesta instituţional, domnul Dimitrie Poptămaş a lăsat nu doar un inventar al cărţii, ci credinţa în simbolul cărţii, în ceea ce Petrarca numea intimitatea vie şi expresivă a cărţii. Fără această nuanţă, o bibliotecă publică îşi pierde din suflet.

Ştiind cum şi în lumea cărţilor fiecare clipă înregistrează noi date de naştere, întru plenitudinea spiritului, domnul Dimitrie Poptămaş şi-a scris cu migală cărţile, între acestea Philobiblon mureşean, cartea de studii şi rememorări sau Prezenţa şi circulaţia vechilor tipărituri româneşti în zona superioară a Văii Mureşului, o cercetare care cu siguranţă va fi continuată, dată fiind importanţa ei. Când domnului Dimitrie Poptămaş i se spune atât de sugestiv că a slujit cartea, prin Diploma de onoare Pro libro senator, ne gâdim să asemuim cărţile cu râurile şi cu anii; la început mici, apoi curgeri puternice ce nu fac cale întoarsă; pentru că încearcă să vorbească despre Dumnezeu.

Valentin Marica.

2005 - martie 2009

În vara anului 2005, postul de director este ocupat prin concurs de dr. Corina Teodor, istoric, cu ani de practică la catedră şi în cercetare, autoare de lucrări ştiinţifice şi dragoste pentru carte şi instituţia ei.

15 martie 2009 -31 octombrie 2009

În aceasta perioada interimatul este asigurat de Liliana Moldovan.