În anul 1913, la darea în folosinţă a Palatului Culturii din Târgu-Mureş o întreagă aripă a impunătorului edificiu a primit destinaţia de bibliotecă, pentru satisfacerea nevoilor de lectură ale populaţiei din municipiu.

În cele aproape nouă decenii de existenţă, biblioteca târgumureşeană adaugă funcţiei sale publice calităţi care o detasează de alte instituţii similare, consacrându-i valoare şi distincţie, nu numai prin volumul mare de cărţi şi documentele pe care le deţine (peste 900.000 unităţi de inventar), ci şi prin bogăţia şi varietatea sporită a informaţiilor ce le ofera populaţiei. Cititorii precum şi cei care au dirijat evoluţia pe multe planuri a instituţiei, printr-o echilibrata politică de dezvoltare şi selecţie a publicaţiilor, au avut în atenţia lor crearea unui fond de conservare (un exemplar din toate publicaţiile colecţionate), conferindu-i reale posibilităţi de cercetare în ansamblu a unei probleme dintr-un anumit domeniu, în orice moment dat.

Dacă ar fi să analizăm principalele stadii ale dezvoltării bibliotecii din punctul de vedere al constituirii colecţiilor, am delimita două perioade: prima, în care se constituie un fond de carte din numeroase donaţii, publicaţii cu o largă adresabilitate, care răspundeau cerinţelor lecturii publice în paralel cu eforturile de completare retrospectivă, etapa care se încheie la începutul ultimei conflagraţii mondiale, şi a doua, rezultată din sistemul centralizat al editurilor (1948-1989), perioada în care biblioteca achiziţionează 90-95% din producţia naţională de carte.

Sub aspectul structurii lingvistice colecţiile au fost influenţate de regimurile statale care s-au succedat în acest spaţiu în decursul timpului. Iniţial, biblioteca s-a constituit în exclusivitate pe carte de limba maghiară (cu mici excepţii în limba germană), instituind şi dezvoltând în paralel şi un fond românesc în perioada interbelică, eliminat din colecţiile sale în perioada Dictatului (1940-1944), revenind la o dezvoltare normală în conformitate cu structura de limba a populaţiei dupa această dată, până în zilele noastre. Este important faptul că în tot decursul existenţei sale, nu au fost distruse ori transferate cărţi, ele fiind retrase numai din punct de vedere al accesului publicului, fiind repuse în circuitul informaţional după încetarea restricţiilor.

Corespunzător conceptului de mare bibliotecă la Târgu-Mureş pe care o prefigurau primii ei custozi, dr. Molnár Gábor şi Aurel Filimon, s-a constituit fondul de carte rară, bibliofilă, constând în ediţii vechi comentate ale clasicilor greci şi latini, carte veche românească şi maghiară, transilvaneană publicaţii periodice, afişe, pliante, iconografie. Bibliotecarii care i-au urmat, dată fiind cantitatea mare de documente, enciclopedismul şi adresabilitatea acestora, au procedat la diversificarea serviciilor şi secţiilor în conformitate cu imperativele timpului şi extinderea tematică a colecţiilor.

 

Prima secţie desprinsă din biblioteca publică unică s-a adresat în exclusivitate cititorilor copii (1952) sub numele de Biblioteca Copiilor.

 

A urmat separarea fondurilor de împrumut şi fondul permanent al sălii de lectură (1961), secţie specială consacrată accesului cititorilor la cartea ştiinţifică şi tehnică (1964; 1974), secţia de artă (teatrologie, arte plastice, muzică), secţie pentru publicaţii periodice, colecţii speciale şi patru biblioteci filiale în cartierele cu populaţie mai numeroasă.